UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINA SI FARMACIE "NICOLAE TESTIMITEANU" din R.MOLDOVA

 
 

GanulLeonid Ganul a fost conducător al ISMC între anii 1951 și 1953, fiind axat asupra perfecționării metodelor de predare, dar și pe colaborarea cu instituții similare și centre medicale de peste hotare.

 

Născut în anul 1902 în regiunea Odesa, în familia unor agricultori, Leonid Ganul a fost admis în anul 1922 la Institutul de Medicină din Odesa, pe care îl absolvă cinci ani mai târziu. De specialitate a fost obstetrician-ginecolog, iar primii ani de activitate i-a desfășurat la Spitalul Raional din Artemivsk. Ulterior a deținut mai multe funcții de conducere în instituții medicale din diferite orașe: șef de policlinică, medic-șef, șef de secție. Ca și predecesorul său Harauzov, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial activa în calitate de medic militar, iar ulterior a fost desemnat șef al spitalului militar de evacuare. Startul carierei administrative a fost dat abia după încheierea războiului: a fost șef al sectorului de ocrotire a sănătății regionale din Lvov, medic-șef și cercetător științific superior la Institutul de Cercetări Științifice în domeniul Ocrotirii Mamei și Copilului al Ministerului Sănătății al RSS Ucrainene, pe care l-a și condus timp de un an până în 1951, când a fost transferat la Chișinău în funcția de director al ISMC. Activitatea didactică a fost întotdeauna o prioritate pentru directorul Ganul, care a pus un accent deosebit pe dezvoltarea bazei tehnico-materiale a catedrelor teoretice și clinice. În această perioadă a fost prelungit termenul de instruire în domeniul medicinei până la 6 ani, ceea ce permitea specializarea ulterioară a absolvenților. Totodată, Domnia Sa a insistat asupra colaborării cu centre medicale de prestigiu din Moscova, Leningrad, Kiev, în special în ceea ce privește instruirea prin aspirantură și ordinatură clinică a tinerilor specialiști de la ISMC.

 

Leonid Ganul a îmbinat întotdeauna activitatea practică cu munca administrativă, care îi ocupa cea mai mare parte din timp și pe care știa să o îndeplinească cu brio. Colegii de breaslă îl considerau un chirurg iscusit și un practician de excepție, care nu ezita să-și perfecționeze măiestria. A reușit să câștige respectul colegilor prin felul său de a fi – simplu și modest. Pentru că intenționa să-și dezvolte cariera științifică, în anul 1953 a susținut admiterea la doctorat la Catedra de obstetrică și ginecologie a Institutului de Medicină din Kiev și s-a eliberat din funcția de director al ISMC.