UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINA SI FARMACIE "NICOLAE TESTIMITEANU" din R.MOLDOVA

 
 

harauzov

Cel de-al doilea rector, dar primul cu grad științific a fost Nikolai Harauzov (1948-1951), care a creat condiţii de atragere la studii a tinerilor băștinași și de specializare a medicilor din localitățile rurale. A stimulat activitatea științifică prin crearea primelor consilii pentru susținerea tezelor de doctor în științe medicale.

 

S-a născut la 9 martie 1917 în or. Vologda, Rusia. A absolvit Institutul de Medicină nr. 1 din Leningrad, unde a activat ca asistent la Catedra de farmacologie și toxicologie. În 1939 a fost conferențiar la Catedra de farmacologie din cadrul Institutului de Farmacie din Leningrad, iar un an mai târziu susține teza de doctor. Războiul a fost necruțător și în cazul lui Nikolai Harauzov, care fiind plecat voluntar pe front – a fost grav rănit. Mai târziu este încadrat în serviciul medical militar, iar la sfârșitul războiului îl regăsim în funcția de șef al unui spital militar de campanie mobil și al unui spital de evacuare. După demobilizare a revenit la activitatea științifico-didactică la Institutul de Medicină Pediatrică din Leningrad.

 

Experiența obținută de-a lungul anilor i-a servit drept bază pentru desfășurarea activității de director. Inteligent și rezervat – așa și-l amintesc contemporanii săi, calități care l-au ajutat cu siguranță să conducă ISMC. Este demn de menționat că în anul 1949 a fost editată prima culegere de lucrări științifice semnată de cadrele științifico-didactice ale Institutului, iar un an mai târziu a apărut și cea de-a doua. Acestea demonstrează dezvoltarea potențialului intelectual la ISMC, într-o perioadă în care abia se puneau bazele instituției. De fapt, în timp ce deținea funcția de director era și șef catedră Farmacologie, iar pe lângă atribuțiile de conducere – nu neglija niciodată activitatea de cercetare, căreia îi dedica o mare parte din timp. Din dorința de a-și continua studiile prin doctorat, în anul 1951 este înscris la Institutul de Medicină Sanitaro-Igienică și, drept urmare, a fost nevoit să renunțe la funcția de director. Apogeul îl atinge în anul 1954, când susține teza de doctor habilitat în științe medicale. Ulterior, rămâne să activeze la Leningrad, până la 23 decembrie 1963, când a decedat subit la vârsta de numai 57 de ani.