Default Header Image

Muzeul Universităţii

Muzeul de istorie a medicinei este o instituţie educaţională şi ştiinţifică, creată cu scopul de a studia procesul fondării şi dezvoltării Universităţii, ce stă la baza educaţiei etico-deontologice a tinerei generaţii în cultura medicală. Ţinând cont de faptul că valorificarea trecutului generează un viitor prosper, iar adevărata generozitate a lui rezidă în a oferi totul prezentului, putem afirma, cu certitudine, că muzeul universitar este instituţia care colectează, depozitează și reţine cele mai alese vestigii istorice materiale, în scopuri atât culturale și educative, cât şi de promovare a unor noi idei, viziuni şi progrese.

 

Pentru orice universitate, una dintre datoriile de onoare este cunoaşterea propriei istorii. În acest sens, reamintim că muzeul a fost conceput în ideea respectului pentru trecut şi a valorilor transferate spre noile generaţii, iar exponatele – fotografiile, tratatele, lucrările ştiinţifice, revistele de specialitate, diplomele, certificatele - sunt acumulate de-a lungul timpului.

 

De la fondarea acestuia, în anul 1975, și până în prezent, Muzeul de istorie a medicinei a traversat câteva etape de dezvoltare.

 

Instituția a fost creată la iniţiativa şi sub conducerea ilustrului medic, savant şi Om de stat - Nicolae Testemiţanu – organizator al ocrotirii sănătăţii din Republica Moldova, rector al Institutului de Stat de Medicină din Chişinău în perioada anilor 1959-1963, care a pus bazele învăţământului medical din Moldova. Nicolae Testemiţanu a promovat ideea că Moldova trebuie să-şi pregătească specialiştii proprii în ramura medicinei.

 

Inițial, muzeul avea în posesie doar fotografii importante din istoria medicinei. Primele expoziţii au fost consacrate medicilor de la Institutul de Stat de Medicină, participanţi la cel de-al Doilea Război Mondial (1941-1945), aceste imagini fiind subiectul unor expoziţii  organizate, ulterior, în muzeele Chişinăului. În anul 1975, un grup de la Catedra de medicină socială, sub conducerea profesorului Nicolae Testemiţanu, s-a învrednicit de Premiul de Stat în domeniul Ştiinţei şi Tehnicii - acțiune promovată pe larg și de Muzeul universitar.

 

Prima încăpere oferită muzeului (actuala sală de şedinţe, blocul C) era depaşită și nepotrivită pentru o asemenea instituție. Toate exponatele erau amplasate haotic, lipseau încăperile auxiliare pentru depozitarea obiectelor, iar expoziţiile tematice se desfăşurau în spaţii mici ş.a. Pentru a soluţiona problema spaţiilor muzeistice, în 1985, membrii Senatului şi rectorul Institutului de Stat de Medicină din Chişinău, Vasile Anestiadi, au solicitat Guvernului transmiterea Casei-muzeu „S.Lazo” în gestiunea ISMC.

 

În perioada anilor 1978-1986, activitatea muzeistică a fost consacrată activităţii ştiinţifice şi didactice. În acest interval, muzeul a avut numeroşi vizitatori şi s-a bucurat de o mare popularitate atât în rândul studenţilor, cât şi printre specialiştii în medicină. De asemenea, se intensifică activitatea didactică, fiind implementate noi forme şi metode de predare şi evaluare a cunoştinţelor. Au fost reeditate materialele didactice şi metodice pentru toate disciplinele, îmbunătățindu-se, semnificativ, procesul de instruire.

 

În primăvara anului 1987, conform deciziei rectorului Leonid Cobâleanschi, muzeul din incinta blocului administrativ C a fost transferat în casa unde a locuit Serghei Lazo, participant la razboiul civil din Extremul Orient al fostei Uniuni Sovietice. La acea etapă, echipa muzeului a elaborat un plan expoziţional. În curând, vizitatorii muzeului s-au familiarizat cu noua expoziţie, amplasată în şapte săli, cu diverse tematici: învăţământul medical superior, ştiinţa medicală, personalităţi marcante, fondatori de catedre şi şcoli ştiinţifico-medicale, realizările ocrotirii sanătăţii cu potenţialul ştiintific. A început completarea fondurilor cu materiale şi exponate, numărul acestora depăşind cifra de 3 000 de unităţi. Rata frecvenţei a ajuns la 5 000 de vizite anual. Totodată, a sporit  numărul de angajați ai muzeului. Muzeul de istorie a medicinei a fost vizitat de foştii preşedinţi de ţară –  Mircea Snegur şi Petru Lucinschi, precum și de numeroase delegaţii din România, Germania, Franţa, Bulgaria, Rusia ș.a.

 

În anul 2002, a fost adoptată Legea organică privind muzeele, în care sunt stipulate structura, organizarea şi funcţionarea muzeelor, patrimoniul muzeistic, baza tehnico-materială etc. Datorită acestei Legii, au fost întreprinse acţiuni corespunzătoare pentru a sistematiza patrimoniul muzeistic. De asemenea, au fost făcute primele tentative de reamplasare a muzeului într-un alt sediu.

 

În perioada anilor 2005-2011, activitatea muzeistică a fost orientată spre colectarea și selectarea materialelor pentru reînoirea standurilor muzeului ce se refereau la academicieni şi membri-corespondenţi ai Academiei de Ştiinte a Moldovei. A fost editat manualul „Ghid al Muzeului”, în care sunt reflectate toate etapele de dezvoltare a muzeului universitar.

 

Având în vedere importanţa funcţionării, în continuare, a Muzeului de istorie a medicinei, actualul rector, academicianul Ion Ababii a întreprins acţiuni pentru construcţia noului sediu. Acesta este amplasat în preajma Complexului rezidențial „Nicolae Testemiţanu” din regiunea Mălina Mică. De asemenea, rectorul Ababii promovează ideea creării Muzeului Național de Istorie a Medicinei din Republica Moldova.

 

În prezent, o prioritate reprezintă acumularea materialelor istorice din instituţiile medicale din ţară, și nu numai, ce ar contribui la îmbogățirea colecției muzeuluil. Totodată, se desfăşoară activităţi privind crearea bazei de date a fotografiilor muzeului în format electronic.

 

Fiecare om e o întrebare pusă din nou spiritului Universului, iar calea de descoperire nu poate fi decât porunca  firească: să cerceteze, să caute, să afle ceea, ce ar implica perpetuarea cunoştinţelor mai departe, pentru a rămâne zidite în temelia memoriei asemeni unui testament.

 

În urma prezentării acestor date, putem afirma că Muzeul de istorie a medicinei are cele mai distinse şanse de a atinge scopul dorit: formarea unui arsenal puternic cu care un popor poate demonstra moştenirea de la strămoşi în domeniul medicinei.