Publication header
  1. Accueil
  2. Node
  3. Hemodinamica intrarenală în hipertensiunea arterială - corelații clinico-hemodinamice și antropometrice: studiu transversal
  4. Hemodinamica intrarenală în hipertensiunea arterială - corelații clinico-hemodinamice și antropometrice: studiu transversal

Hemodinamica intrarenală în hipertensiunea arterială - corelații clinico-hemodinamice și antropometrice: studiu transversal

20 février 2020

ARTICOL DE CERCETARE

Hemodinamica intrarenală în hipertensiunea arterială - corelații clinico-hemodinamice și antropometrice: studiu transversal

Irina Cabac-Pogorevici†*1, Valeriu Revenco†1

1Disciplina de cardiologie, Departamentul medicină internă, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova.

Autor corespondent:

Irina Cabac-Pogorevici, asistent universitar

Disciplina de cardiologie, Departamentul medicină internă

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 165, Chișinău, Republica Moldova, MD-2004

e-mail: irina.cabac@usmf.md

Titlu scurt: Hemodinamica intrarenală în hipertensiunea arterială

Ce nu este cunoscut, deocamdată, la subiectul abordat

Elucidarea identității autentice a parametrilor hemodinamicii intrarenale și concordanța acestora cu determinantele fiziopatologice și clinico-hemodinamice în hipertensiunea arterială, precum și identificarea potențialei valori diagnostice și prognostice a acestor variabile în patologia cardiovasculară.

Ipoteza de cercetare

Evaluarea hemodinamicii intrarenale în funcție de parametrii clinico-hemodinamici și antropometrici la pacienţii cu hipertensiune arterială.

Noutatea adusă literaturii științifice din domeniu

Identificarea rolului important al hemodinamicii intrarenale în evaluarea pacienților cu hipertensiune arterială și conexiunile fiziopatologice și hemodinamice ale indicelui de rezistență renal cu factorii de risc cardiovascular ar sugera corelația strânsă între rezistența vasculară intrarenală și modificările morfologice și hemodinamice la nivelul sistemului cardiovascular.

REZUMAT

Introducere. În societatea actuală, asistăm la o continuă creştere a numărului subiecţilor cu diverse forme de boli cardiovasculare. Prevalența globală a hipertensiunii arteriale (HTA) fiind în continuă creștere, cu un impact semnificativ asupra mortalității și morbidității cardiovasculare. În ultimii ani a fost acordată o atenție deosebită factorilor de risc cardiovascular, deoarece aceștia permit aprecierea justă a riscului cardiovascular global. Ultrasonografia Doppler renală permite evaluarea non-invazivă a hemodinamicii intrarenale (HIR), pe lângă informația anatomică oferită. Rolul HIR ca marker al riscului cardiovascular rămâne incert. Un subiect de interes deosebit este studierea corelației dintre parametrii HIR, variabilele hemodinamice și antropometrice și evaluarea utilității HIR ca predictor al prognosticului la pacienții cu boli cardiovasculare.

Material și metode. Cercetarea prezentă a fost axată pe un studiu prospectiv descriptiv, transversal, care a inclus 100 de pacienți diagnosticați cu HTA. Pacienții incluși în studiu au avut vârsta cuprinsă între 18 și 79 de ani. Subiecții studiului au fost supuși examenului clinic detaliat, cu determinarea parametrilor antropometrici, examenului ecocardiografic, ultrasonografiei Doppler renal, inclusiv intrarenal, și investigațiilor biochimice de laborator.

Rezultate. Parametrii hemodinamicii intrarenale au demonstrat o corelație strânsă cu multipli parametri antropometrici și clinico-hemodinamici la pacienții cu HTA. La compararea parametrilor HIR cu parametrii hemodinamici sistemici, s-a constatat corelația pozitivă, statistic semnificativă, a HIR cu tensiunea arterială sistolică (TAS), cu tensiunea arterială diastolică (TAD), presiunea pulsului (PP) și o corelație negativă cu frecvența contracțiilor cardiace (FCC), precum și cu o serie de parametri antropometrici.

Concluzii. Variabilele oferite de tehnica ultrasonografică Doppler intrarenală au o gamă largă de determinante fiziologice locale atât la nivel renal, cât și sistemic, precum complianța și elasticitatea vasculară și variabile antropomentrice, reliefând identitatea complexă și impactul prognostic semnificativ al acestui grup de parametri.

Cuvinte cheie: hipertensiune arterială, hemodinamică intrarenală, parametri antropometrici, parametri hemodinamici sistemici.

INTRODUCERE

Prevalența globală a HTA a fost estimată la 1,13 miliarde în anul 2015, aceste valori depășind cifra de 150 de milioane în Europa de est. Prevalența generală a HTA în populația adultă este în jur de 30-45%, cu o prevalență ajustată la vârstă de 20% și, respectiv, de 24% pentru bărbați și femei [1]. Boala hipertensivă devine tot mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă, cu o rată >60% în populația de peste 60 de ani. Concomitent cu avansarea în vârstă, populația adoptă un mod mai sedentar de viață, se notează creșterea ponderală, astfel că prevalența HTA continuă să crească [2]. Se estimează faptul că numărul populației hipertensive va crește cu 15-20% până în anul 2025, atingând aproape de 1,5 miliarde [3].

În ultimii ani a fost acordată o atenție deosebită factorilor de risc cardiovascular, deoarece aceștia permit aprecierea justă a riscului cardiovascular global [4]. Ultrasonografia Doppler renală permite evaluarea non-invazivă a hemodinamicii intrarenale, pe lângă informația anatomică oferită. Undele înregistare de ultrasonografia Doppler au fost utilizate pe larg pentru evaluarea disfuncției renale [5].

Parametrii HIR ar avea o potențială utilitate majoră ca predictori ai progresiei disfuncției renale și afectării vasculare sistemice în cadrul bolilor cardiovasculare, inclusiv HTA [6]. A fost demonstrată influența mai multor factori, precum parametrii hemodinamici sistemici, rezistența și complianța vasculară periferică, frecvența contracțiilor cardiace și presiunea renală interstițială asupra HIR [7].

Parametrii Doppler intrarenal cu cea mai înaltă elocvență și aplicabilitate clinică sunt indicele de rezistență renală (IRR), indicele de pulsatilitate renală (IPR) și timpul de accelerare renală (TAR). IRR apreciat la nivelul arterelor parenchimatoase intrarenale, obține o răspândire tot mai largă. Acest parametru este definit ca raportul diferenței dintre Viteza maximală sistolică și Viteza telediastolică, la Viteza maximală sistolică, obținute prin examenul Doppler Duplex intrarenal (arterele segmentare sau interlobare). Valorile normale ale IRR variază în diapazonul 0,47-0,70, cu o diferență între cei doi rinichi mai mică de 8% [5]. IPR este definit ca raportul diferenței dintre Viteza maximală sistolică și Viteza telediastolică, la Viteza medie, de asemenea, obținute prin examenul Doppler intrarenal la nivel de artere segmentare sau interlobare. TAR indică timpul în milisecunde de la începutul sistolei până la vârful sistolic precoce, apreciat la nivel de componentă sistolică a anvelopei Doppler, evaluate la nivel de artere renale parenchimatoase, segmentare sau interlobare [8].

Pe parcursul ultimilor ani, IRR a fost intens studiat pentru repurtarea înțelegerii substraturilor diagnostice și prognostice ale unei game largi de condiții clinice renale, precum evaluarea rejetului de transplant renal, detectarea și managementul stenozei de artere renale la pacienții hipertensivi, evaluarea progresiei bolii cronice renale, precum și identificarea și predicția eventualelor evenimente adverse cardiovasculare la pacienții în stare critică [9, 10]. Cu toate că, inițial, IRR a fost considerat doar reflecția proceselor patologice vasculare intrarenale, acest indice este, de fapt, produsul unei interacțiuni complexe dintre proprietățile peretelui vascular sistemic și renal, și factorii hemodinamici, cu toate că, majoritatea acestor factori sunt, deocamdată, incomplet elucidați.

Această metodă paraclinică, abordată multidisciplinar, este binevenită în structurarea unui diagnostic precoce al impactului renal a HTA. Miyoshi K. și coaut. [11] au demonstrat că determinarea IRR la pacienții cu albuminurie uşoară este foarte utilă pentru screening-ul pacienților cu hipertensiune arterială rezistentă, valorile IRR fiind corelate independent cu grosimea intima-medie la pacienții hipertensivi şi la cei cu disglicemie. Aceste rezultate sugerează faptul că rezistența vasculară renală, evaluată prin intermediul IRR, reflectă gradul de încărcătură aterosclerotică generală şi IRR poate fi un marker util pentru determinarea şi cuantificarea afecțiunilor aterosclerotice, în conformitate cu factorii de risc precum hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, dislipidemia şi sindromul metabolic [12].

În condiții clinice, chiar și atunci când disfuncția renală denotată de creatinina serică sau estimată prin rata filtrării glomurale (RFG), este numai ușoară, deseori pot fi descoperiți pacienți cu IRR înalt care solicită tratament pentru bolile cardiovasculare (BCV) [13]. Studiile precedente au relevat faptul că IRR este corelat cu markerii aterosclerozei sistemice, precum grosimea complexului intima-medie (IMT) și velocitatea undei pulsului. IRR este asociat cu disfuncția diastolică a ventriculului stâng și poate fi un predictor important al prognosticului la pacienții cu insuficiență cardiacă cu fracția de ejecție păstrată. Aceste rezultate sugerează faptul că rezistența intrarenală poate reflecta gradul aterosclerozei sistemice și afectarea hipertensivă de organ-țintă. Totuși, rolul HIR ca marker al riscului cardiovascular rămâne incert. Un subiect de interes deosebit este studierea corelației dintre parametrii HIR, variabilele hemodinamice și antropometrice și evaluarea utilității HIR ca predictor al prognosticului la pacienții cu patologii cardiovasculare.

Cu alte cuvinte, interacțiunile între nivelul afectării macrovasculare și nivelul afectării microvasculare ar sugera o integrare dinamică a funcțiilor renale și aortice. Într-un mod similar cu cel prin care funcția cardiacă este înlănțuită cu rigiditatea aortică sau funcția cardiacă și cea renală, care se condiționează una cu alta în sindromul cardiorenal, HIR reflectă natura vasculară a acestui organ și corelația strânsă a acestuia cu circulația sistemică.

În acest context, un studiu realizat de Calabia și coaut. [7], ce a inclus 202 pacienți hipertensivi și 16 subiecți sănătoși (grupul de control), au fost determinați mai mulți parametri, inclusiv, IRR, parametrii rigidității arteriale și încărcătura aterosclerotică. Cercetarea a raportat valori ale IRR semnificativ mai înalte la pacienții cu DZ și BCR, precum și o corelație pozitivă dintre acest parametru și vârsta, creatinina serică și albuminuria. Interconexiuni pozitive au fost demonstrate între parametrii rigidității arteriale, încărcătura aterosclerotică și disfuncția endotelială, astfel, ieșind la iveală o asociere semnificativă, independentă, dintre HIR și rigiditatea vasculară. Acestea, la un loc cu încărcătura aterosclerotică și disfuncția endotelială, sugerează relația fiziopatologică dintre afectarea vasculară și factorii de risc în HTA. Acest studiu a demonstrat că atât la pacienții cu patologie renală, cât și la cei doar cu TA înaltă, există o asociere clară dintre HIR și rigiditatea arterială, independent de metoda angajată pentru identificarea acesteia. Asocierea respectivă este independentă de nivelul funcției renale și demonstrează faptul că afectarea renală în sine este un factor care are un impact asupra rezistenței intrarenale, iar statutul sistemului circulator al pacientului este și mai important. Acest studiu ne permite să presupunem că valorile IRR <0,69 sunt predictive, cu o sensibilitate înaltă, pentru rigiditatea arterială nepatologică și, în acest context, valoarea dată poate fi considerată valoare prag pentru diferențierea rezistenței vasculare normale de cea înaltă. Alte studii au propus o valoare limită de la 0,7 la 0,8, dar mai degrabă cu privire la funcția renală decât ca și parametru pentru riscul cardiovascular asociat [8].

Astfel, identificarea particularităților HIR la pacienții hipertensivi, în funcție de prezența factorilor de risc cardiovascular și determinarea interdependenței parametrilor respectivi cu parametrii hemodinamici sistemici, atât la nivelul patului vascular arterial central cât și periferic, prezintă un domeniu de interes sporit în contextul poverii considerabile aduse de patologiile cardiovasculare. Este evidentă și imperativă necesitatea identificării unei noi serii de parametri neinvazivi, repetabili, reproductibili pentru identificarea precoce a pacienților cu risc înalt, parametrii HIR fiind un exemplu elocvent a unei asemenea clase de parametri.

MATERIAL ȘI METODE

Cercetarea prezentă a fost axată pe un studiu clinic controlat, realizat în cadrul Institutului de Cardiologie, Secția de cardiologie generală, în perioada ianuarie 2017 – noiembrie 2018. Cercetarea a fost avizată de Comitetul de Etică a Cercetării al USMF „Nicolae Testemițanu”, fiind examinată la ședința din 07 noiembrie 2016, cu emiterea avizului favorabil nr. 32 din 14.11.2016.

Numărul necesar de unități de cercetare a fost apreciat în baza formulei respective:

Formula 1

unde:

Po – cota pacienților cu hipertensiune arterial, care constituie, în mediu, 39,0% (P0=0,39);

P1 – presupunem că în lotul de cercetare valoarea va fi de 61,0% (P1=0,61); astfel, P=(P0+P1)/2=0,50;

Zα – valoare tabelară. Pentru semnificație statistică a rezultatelor de 95,0%, coeficientul Zα=1,96;

Zβ– valoare tabelară. Pentru puterea statistică a comparației de 80,0%, coeficientul Zβ=0,84;

f – proporția subiecților care se așteaptă să abandoneze studiul din motive diferite de efectul investigat: q=1/(1-f), f=10,0% (0,1).

Introducând datele în formula, am obținut:

Formula 2

Astfel, a fost inițiată cercetarea, care a inclus 100 de pacienți diagnosticați cu HTA. Pacienții au fost examinați conform unui chestionar special, care prevedea:

  1. examenul clinic general, cu determinarea diverșilor parametri antropometrici;
  2. examene instrumentale: electrocardiografia de repaus în 12 derivații, ecocardiografia transtoracică în regim Doppler color și pulsatil, examenul Doppler la nivel de artere renale principale și parenchimatoase.

Criteriile de includere în lotul de cercetare au fost:

  • HTA de gr. I-III la pacienţi în vârstă de la 18 la 79 ani (au fost incluși pacienții cu vârsta până la 79 de ani deoarece după 79 de ani se dublează riscul pentru ateroscleroză – 6% vs. 12% și crește semnificativ numărul pacienților cu rigiditate vasculară avansată).

Criteriile de excludere din lotul de cercetare:

  • angină pectorală stabilă sau angină pectorală instabilă;
  • revascularizare coronariană sau periferică;
  • infarct miocardic acut, infarct miocardi vechi;
  • cardiomiopatii (primare și secundare);
  • insuficienţă cardiacă, inclusiv cu fracția de ejecție păstrată (NYHA III-IV);
  • tahiaritmii supraventriculare și ventriculare, inclusiv fibrilație atrială.

Datele au fost prelucrate computerizat. Dependența statistică dintre parametrii calitativi s-au prezentat prin tabele de contingență, iar pentru verificarea ipotezei de independență a liniilor și coloanelor, s-a aplicat testul χ2. Pentru estimarea diferențelor semnificative în valorile ponderilor probelor pozitive a două grupuri, s-a utilizat criteriul U-Fischer. Cu scopul identificării diferențelor semnificative în mediile a două grupuri, s-a utilizat criteriul t-Student. Testarea egalității a trei și mai multe medii sau pentru estimarea variației unui parametru numeric sub influența unei variabile de grupare, s-a utilizat procedura de analiza dispersională ANOVA. Studiul interacțiunii dintre 2 parametri cantitativi diferiți s-a efectuat prin calculul coeficientului de corelație Pearson (r).

REZULTATE

Populația cercetată a inclus 100 de pacienți cu HTA, cu vârsta cuprinsă între 18 și 79 de ani. Vârsta medie a fost de 50,±14,5 de ani; 56% din totalitatea lotului cercetat o prezentau bărbații și 44% – femeile. La analiza loturilor de pacienți conform statutului social și activității fizice cotidiene, s-au constatat următoarele: prevalarea pacienților din mediul urban – 65% față de cei din mediul rural – 35%. Majoritatea pacienților au fost încadrați în câmpul de muncă – 67%, însă, au avut un mod sedentar de activitate profesională 69%, fapt notat și la analiza gradului activității fizice. Astfel, 64% din pacienți au prezentat o activitate fizică minimală, 30% – o activitate fizică moderată și numai 7% – o activitate fizică intensă. Din totalitatea pacienților incluși în studiu, 22% au fost identificați drept fumători, cu o durată medie a fumatului de 22,3±12,0 ani, și cu un consum mediu de tutun de 21,09±4,86 ani/pachet.

La analiza valorilor TA, s-a constat că 22 (22%) de pacienți au avut HTA gr. I, 48 (48%) – HTA gr. II și 30 (30%) – HTA gr. III, cu vârstă medie a debutului HTA de 40,6±10,3 ani, durata medie a HTA fiind de 9,6±7,1 ani. Majoritatea pacienților (60%) au menționat o predispunere eredocolaterală față de BCV, astfel că la 10% dintre ei rudele le-au decedat subit (35% – din cauza complicațiilor HTA, 14% – din cauza CPI și 42% au decedat din alte cauze).

Parametrii hemodinamici ai lotului de cercetare sunt presentați în Tabelul 1.

Tab.1Valorile numerice pentru parametrii HIR cuantificați la nivel de artere renale parenchimatoase sunt prezentate în Tabelul 2.

Tab. 2

La studierea indicilor antropometrici ai lotului general de cercetare, s-au descifrat următoarele: masa medie a subiecților cercetați a fost 86,95±10,96 kg, înălțimea medie 173,03±7,28 cm, circumferința taliei 96,78±10,56 cm, circumferința feselor 97,34±7,81 cm, raportul circumferința taliei la circumferința feselor 0,99±0,10, IMC 29,15±3,69 kg/m2, astfel că doar 14% dintre pacienți aveau un IMC în limitele normei, pe când 45% erau supraponderali, 34% – cu obezitate gr. I., 6% – cu obezitate gr. II și 2% – cu obezitate gr. III. Durata medie a obezității a fost de 10,1±4,8 ani, iar la studierea tipului de obezitate s-a constatat că în 51% din cazuri, obezitatea era de tip ginoid, iar în 49% – de tip android.

În urma analizei univariate, s-a constatat o corelație pozitivă dintre IRR, IPR, TAR cu vârsta (r=0,534, p˂0,01, r=0,376, p˂0,01, r=0,372, p˂0,01), această corelație fiind cea mai importantă pentru IRR, moderată pentru IPR. Au fost identificate valori mai mari ale IRR la genul feminin (0,645 vs. 0,648, p>0,05), IPR la genul feminin (1,231 vs. 1,242, p>0,05) și TAR la genul feminin (67,34 vs. 68,41, p>0,05), însă aceste diferențe nefiind statistic semnificative.

Pentru pacienții fumători, s-au notat valori mai înalte ale parametrilor HIR, însă acestea nefiind statistic semnificative. S-a notat o corelație statistic semnificativă, de grad mediu, pentru IRR cu durata fumatului și numărul de pachete/an (r=0,352, p˂0,05, r=0,315, p˂0,05).

La aprecierea interrelației dintre parametrii HIR cu gradul HTA, s-au efectuat următoarele observații: creșterea valorilor IRR, IPR și TAR odată cu creșterea gradului HTA (IRR=0,634, IPR=1,239, TA=65,673 ms pentru HTA gr. I, IRR=0,666, IPR=1,247, TA=66,703 ms pentru HTA gr. II, IRR=0,694, IPR=1,343, TA=67,368 pentru HTA gr. III, p˂0,05).

Analiza comparativă a parametrilor antropometrici cu parametrii HIR a relevat următoarele constatări: corelația statistic semnificativă, de grad redus, a masei corporale a pacienților cu IRR (r=0,281, p˂0,01), IPR (r=0,206, p˂0,01), TAR (r=0,186, p˂0,05), ceilalți parametri ai HIR neprezentând corelații semnificative statistic cu variabila respectivă.

Circumferința taliei și perimetrul feselor au prezentat corelații slabe, dar statistic semnifcative, respectiv, doar cu IRR (r=0,294, p˂0,01, r=0,317, p˂0,01) și IPR (r=0,250, p˂0,01, r=0,255, p˂0,01), în timp ce raportul CT/PF nu a prezentat corelații statistic semnificative cu parametrii HIR. În același timp, tipul obezități, android vs. ginecoid, a prezentat o corelație statistic semnificativă doar cu IRR, valorile acestuia fiind mai înalte pentru tipul android de obezitate (r=0,683 vs. r=0,667, p˂0,01). Într-un mod similar, s-a notat o corelație statistic semnificativă, de grad redus, dintre durata obezității și IRR (r=0,305, p˂0,01), IPR (r=0,206, p˂0,01) și TAR (r=0,201, p˂0,01).

La interpretarea corelațiilor parametrilor hemodinamici sistemici cu parametrii HIR, s-au înregistrat corespondențe statistic semnificative, în special, pentru IRR și parametrii hemodinamici, după cum urmează: cu TAS ziua (r=0,319, p˂0,01), TAS noaptea (r=0,252, p˂0,01), TAS medie (r=0,302, p˂0,01), TAD ziua (r=0,264, p˂0,01), TAD noaptea (r=0,228, p˂0,01), TAD medie (r=0,225, p˂0,01), PP ziua (r=0,286, p˂0,01), PP noaptea (r=0,222, p˂0,01), PP medie (r=0,277, p˂0,01), FCC ziua (r=-0,170, p˂0,01), FCC noaptea (r=-0,148, p˂0,01), FCC medie (r=-0,166, p˂0,01).

DISCUȚII

În cadrul bolii hipertensive, parametrii HIR ar putea prezenta un potențial impact în evaluarea celor mai heterogene grupuri de pacienți hipertensivi. Mai mult decât atât, în HTA esențială, HIR reflectă progresia afectării renale dincolo de determinantele convenționale ale glomerulopatiilor, precum și cu un eventual impact asupra riscului și prognosticului cardiovascular. Deoarece evaluarea parametrilor HIR este relativ simplă, iar metoda necesită competențe limitate și are o reproductibilitate importantă, acești parametri pot fi identificați ca instrumente utile și multifuncționale, care ar putea oferi o viziune mai profundă asupra continuumului cardiovascular, riscului cardiovascular global și al implicării renale în contextul unui pacient hipertensiv.

Conform rezultatelor oferite de această cercetare, s-a notat corelația pozitivă a IRR cu vârsta, sexul feminin (cu valori mai mari ale IRR pentru genul feminin), durata fumatului și numărul de ani/pachet, gradul HTA, vârsta de debut și durata HTA. Parametrii antropometrici au demonstrat corelații semnificative statistic, însă de o intensitate moderată cu parametrii HIR, astfel că masa corporală, tipul obezității au prezentat relații pozitive cu IRR, precum și tipul obezității, pacienții cu tipul android de obezitate prezentând valori important mai înalte ale IRR față de cei cu tipul ginecoid de obezitate. La compararea parametrilor HIR cu parametrii hemodinamici sistemici, s-a constatat corelația pozitivă, statistic semnificativă, a IRR cu TAS, TAD, PP și o corelație negativă cu FCC.

Un studiu multicentric, de amploare, realizat de Ponte B. et al. (2014), axat pe descrierea IRR, a determinat că sexul femenin, vârsta, TAS, IMC mai înalte au fost asociate cu valori mai înalte ale IRR, iar TAD și FCC mai înalte au fost ancorate cu cifre mai reduse ale IRR. În același studiu, la o analiză multivariată ajustată pentru vârstă, TA și IMC, nici funcția renală și nici factorii de risc cardiovascular, precum DZ, TA, fumatul sau colesterolul seric nu au fost asociați cu IRR [14]. Pe de altă parte, în timp ce studiile realizate anterior de Tedesco M. și coaut. (2007) și Florczak E. și coaut. (2009), nu au identificat diferențe de sex pentru IRR [15, 16].

Cercetarea realizată de Doi Y. et al. (2012), ce a inclus 426 pacienți cu HTA, a constatat că femeile au înregistrat valori mai înalte pentru IRR, chiar și după o ajustare conform altor variabile [17]. Noi nu am avea o explicație plauzibilă pentru această observație, deși anumite diferențe hormonale ar putea avea un impact. Vârsta este deja binecunoscută ca un determinant al IRR, iar unele studii au descris într-un mod specific acest fenomen [18-19]. Într-un aspect similar cu cel scos în evidență de Bigé N. et al. (2012), a fost observat faptul că relația IRR cu vârsta este una non-lineară, iar IRR înregistrează o creștere importantă după vârsta de 40 de ani. Această dependență de vârstă este, probabil, cel puțin, condiționată de caracteristicile rinichiului în senescență, însoțită de modificările vasculare, IRR fiind asociat cu arteriorscleroza și fibroza, precum și cu modificările complianței vasculare, odată cu înaintarea în vârstă [20].

În studiul nostru a fost observată corelația pozitivă a IRR cu TAS și TAD, aceasta subliniind importanța PP ca determinantă a IRR, deja demonstrată în unele studii precedente [15, 17, 19]. PP este un parametru surogat al rigidității arteriale, iar acest parametru avansează odată cu înaintarea în vârstă [21]. Totuși, noi am identificat un efect independent de vârstă a TA asupra IRR, această teorie susținând ipoteza unei complianțe vasculare care afectează IRR mai mult decât rezistența vasculară. Rezultatele noastre cu privire la corelația negativă a IRR cu FCC sunt consistente cu datele oferite de Komuro K. et al. (2016) [4]. La o FCC mai înaltă, IRR este mai redus din cauza velocităților telediastolice mai înalte, înregistrate. Acest fenomen subliniază excluderea din lotul de studiu a pacienților cu aritmii sau FCC prea înaltă sau prea joasă. IRR a fost identificat ca un factor prognostic non-invaziv important pentru identificarea pacienților cu risc cardiovascular mai înalt și riscului de deteriorare a funcției renale la pacienții cu HTA și disglicemie sau BCR. Pentru interpretarea corectă a acestui parametru, este foarte importantă cunoașterea factorilor asociați și identificarea determinantelor cheie ale HIR. Astfel, am observat că determinantele principale ale IRR au fost vârsta, TAS, TAD, FCC, gradul HTA, vârsta de debut și durata HTA.

CONCLUZII

  1. Parametrii hemodinamicii intrarenale ar avea o asociere strânsă cu multipli parametri atropometrici și clinico-hemodinamici la pacienții cu hipertensiune arterială.
  2. Parametrii antropometrici au demonstrat corelații semnificative cu parametrii HIR, astfel că masa corporală, tipul obezității au prezentat relații pozitive cu IRR, precum și cu tipul obezității. Pacienții cu tipul android de obezitate au prezentat valori semnificativ mai înalte ale IRR decât cei cu tipul ginecoid de obezitate.
  3. La compararea parametrilor HIR cu parametrii hemodinamici sistemici s-a constatat corelația pozitivă, statistic semnificativă, a IRR cu TAS, TAD, PP și o corelație negativă cu FCC.
  4. Variabilele oferite de tehnica ultrasonografică Doppler intrarenală reflectă o gamă largă de determinante fiziologice locale, atât la nivel renal, cât și sistemic, precum complianța și elasticitatea vasculară.

Declarația de conflict de interese

Autorii declară lipsa conflictelor de interese.

Contribuția autorilor

Toți autorii au contribuit în mod egal la elaborarea și scrierea manuscrisului. Versiunea finală a fost citită și acceptată de toți autorii.

REFERINȚE

  1. Smith S., Birtcher K., Ballantyne C., Orringer C. et al. Focused update of the 2016 ACC Expert Consensus decision pathway on the role of non-statin therapies for LDL-cholesterol lowering in the management of atherosclerotic cardiovascular disease risk. J. Am. Coll. Cardiol., 2017; 70 (14): 1785-822.
  2. Srivastava A., Sharan S. Prehypertension. Hypertension, 2019; 2 (13): 45-49.
  3. Williams B., Mancia G., Spiering W. et al. 2018 ESC/ESH Guidelines for the management of arterial hypertension. European Heart Journal, 2018; 39: 3021-3104.
  4. Komuro K., Yokoyama N., Shibuya M., Soutome K., Hirose M., Yonezawa K. et al. Associations between increased renal resistive index and cardiovascular events. J. Med. Ultrason., 2016; 43 (2): 263-270.
  5. Bruno R., Salvati A., Barzacchi M., Raimo K., Taddei S., Ghiadoni L. et al. Predictive value of dynamic renal resistive index for renal outcome in type 2 diabetes and essential hypertension: a prospective study. Cardiovasc. Diabetol., 2015; 14 (1): 191-197.
  6. Kapoor S., Tedesco M., Natale F., Mocerino R., Tassinario G. et al. Renal resistive index and cardiovascular and renal outcomes in essential hypertension. Hypertension, 2014; 21 (4): 3256-3262.
  7. Calabia J., Torguet P., Garcia I., Martin N., Mate G., Marin A. et al. The relationship between renal resistive index, arterial stiffness, and atherosclerotic burden: The link between macrocirculation and microcirculation. J. Clin. Hypertens., 2014; 16 (3): 186-191.
  8. Zwain A. Intrarenal hemodynamic changes in type 2 diabetic patients. J. Pediatr. Endocrinol. Metab., 2016; 29 (3): 273-279.
  9. Haitsma Mulier J., Rozemeijer S., Röttgering J. et al. Renal resistive index as an early predictor and discriminator of acute kidney injury in critically ill patients: a prospective observational cohort study. PLoS One, 2018; 13 (6): 1-18.
  10. Bellos I., Pergialiotis V., Kontzoglou K. Renal resistive index as predictor of acute kidney injury after major surgery: a systematic review and meta-analysis. J. Crit. Care, 2019; 50: 36-43.
  11. Miyoshi K., Okura T., Tanino A., Kukida M., Nagao T., Higaki J. Usefulness of the renal resistive index to predict an increase in urinary albumin excretion in patients with essential hypertension. J. Hum. Hypertens., 2016; 9 (31): 66.
  12. Berni A., Ciani E., Bernetti M., Cecioni I., Berardino S., Poggesi L. et al. Renal resistive index and low-grade inflammation in patients with essential hypertension. J. Hum. Hypertens., 2012; 26 (12): 723-730.
  13. Boone S., Kuo D. novel biomarkers to detect target organ damage in acute hypertension. Curr. Hypertens. Rep., 2018; 20 (3): 21.
  14. Ponte B., Pruijm M., Ackermann D., Vuistiner P., Eisenberger U., Guessous I. et al. Reference values and factors associated with renal resistive index in a family-based population study. Hypertension, 2014; 63 (1): 136-42.
  15. Tedesco M., Natale F., Mocerino R., Tassinario G., Calabró R. Renal resistive index and cardiovascular organ damage in a large population of hypertensive patients. J. Hum. Hypertens., 2007; 21 (4): 291-296.
  16. Florczak E., Januszewicz M., Januszewicz A., Prejbisz A., Kaczmarska M., Michałowska I. et al. Relationship between renal resistive index and early target organ damage in patients with never treated essential hypertension. Blood Press., 2009; 18 (1-2): 55-61.
  17. Doi Y., Iwashima Y., Yoshihara F., Kamide K., Hayashi S., Kubota Y. et al. Renal resistive index and cardiovascular and renal outcomes in essential hypertension. Hypertension, 2012; 60 (3): 770-7.
  18. Boddi M. Renal ultrasound (and Doppler sonography) in hypertension: an update. Advances in Experimental Medicine and Biology., 2017; 12 (3): 231-236.
  19. Kawai T., Kamide K., Onishi M., Yamamoto-Hanasaki H., Baba Y., Hongyo K. et al. Usefulness of the resistive index in renal Doppler ultrasonography as an indicator of vascular damage in patients with risks of atherosclerosis. Nephrol. Dial. Transplant., 2011; 26 (10): 3256-3262.
  20. Bigé N., Lévy P., Callard P., Faintuch JM., Chigot V., Jousselin V. et al. Renal arterial resistive index is associated with severe histological changes and poor renal outcome during chronic kidney disease. BMC Nephrol., 2012; 13 (1): 1-9.
  21. Cauwenberghs N., Kuznetsova T. Determinants and prognostic significance of the renal resistive index. Pulse, 2016; 3 (3-4): 172-178.