A trecut în eternitate profesorul universitar Mircea Revenco

A trecut în eternitate Mircea Revenco, profesor universitar la Catedra de psihiatrie, narcologie și psihologie medicală, doctor habilitat în științe medicale, fost șef catedră (2000-2009), cercetător științific superior, Laboratorul de narcologie.

Corpul neînsuflețit va fi depus astăzi, 16 martie, la ora 17:00, la Biserica „Sfânta Teodora de la Sihla” (str. Pușkin, 20A).

Duminică, 17 martie, în acelaşi lăcaş, va fi oficiată slujba religioasă. Mitingul de doliu va începe la ora 12:30, la Cimitirul Central din Chișinău, unde va fi înmormântat regretatul profesor (str. Alexei Mateevici, 11).

Comunitatea Universității de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” exprimă condoleanţe şi sentimente de compasiune și este alături de familia îndurerată.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

In Memoriam profesorul Mircea Revenco

Mircea Revenco s-a născut la 17 noiembrie 1938 în satul Cureșnița, raionul Soroca. A avut parte de o copilărie anevoioasă, în vremuri grele: ani de război, secetă, foame și sărăcie.

În 1952 a finalizat, cu menţiune, şapte clase în satul natal. Şi-a continuat studiile la Școala Medie nr. 1 din Soroca, unde tatăl său lucra ca învăţător. Absolvind cu succes școala și având o reușită excelentă la disciplinele biologice, părinţii şi pedagogii l-au sfătuit să îmbrățișeze medicina.

În anul 1955 a fost admis la Institutul de Stat de Medicină, la Facultatea de Medicină Generală. După absolvire, tânărul specialist s-a angajat la Spitalul de Circumscripţie din s. Coşniţa Mare, raionul Iampil, regiunea Vinnița, Ucraina, unde a lucrat timp de un an. Ulterior, a activat în calitate de medic psihiatru la Spitalul din orașul Floreşti, iar, în 1963, a decis să-și continue studiile prin secundariat clinic la Catedra de psihiatrie. Peste un an, a fost îndrumat să meargă în doctorantură la Institutul de Cercetări Ştiinţifice în Psihiatrie din Moscova, unde a efectuat numeroase cercetări în domeniul psihiatriei judiciare, finalizând cu susţinerea tezei de doctorat.

După doctorantură, a fost angajat în funcția de asistent universitar la Catedra de psihiatrie a Institutului de Stat de Medicină din Chișinău, iar, peste trei ani, a obținut titlul de conferențiar la Catedra de psihiatrie şi narcologie.  În 1995 a fost avansat în postul de profesor universitar la Catedra de psihiatrie, narcologie şi psihologie medicală a Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”. Titlul de profesor a fost confirmat în anul 1998, după susţinerea tezei de doctor habilitat în științe medicale (1997).

Pe parcursul anilor de activitate, i-au fost încredinţate funcții şi sarcini de mare răspundere, pe care a reuşit să le îndeplinească în mod remarcabil, demonstrând aptitudini manageriale şi capacități intelectuale deosebite. Între anii 1998-2007 a fost membru al Senatului şi al Consiliului știinţific al Facultății de Perfecționare a Medicilor (FPM), preşedinte al Comisiei metodice de profil şi membru al Consiliului metodic central a USMF „Nicolae Testemițanu”. În perioada 2000-2009 a deținut funcția de șef al Catedrei de psihiatrie şi narcologie FPM, fiind responsabil de educația continuă a medicilor psihiatri şi narcologi.

A muncit cu dedicare, perseverență şi responsabilitate în abordarea atribuțiilor încredinţate. Peste două decenii (1980-2007), profesorul Mircea Revenco a fost specialist principal în psihiatrie al Ministerului Sănătății (MS), din anul 2000 - membru al Consiliului de experţi pentru probleme de psihiatrie şi narcologie al MS, membru al Comisiei republicane de atestare a medicilor psihiatri şi narcologi, iar începând cu 2006 – preşedinte al acestei comisii și președinte al Societăţii Psihiatrilor, Narcologilor, Psihoterapeuților și Psihologilor Clinicieni din Republica Moldova.

Grație talentului înnăscut și a muncii asidue, profesorul Mircea Revenco a reușit, de-a lungul anilor, cu înalt profesionalism și devotament, să promoveze Alma Mater atât în țară, cât și peste hotare. Fiind preocupat de procesele psihice umane, a efectuat cercetări ştiinţifice de valoare, rezultatele cărora au fost publicate în reviste prestigioase de nivel naţional şi internaţional, abordând subiecte ce ţin de: depresie, nevroze, tulburări de personalitate, alcoolism şi narcomanie, traumatism cerebral, insomnie, probleme în familie şi căsnicie etc. A publicat circa 200 de lucrări ştiinţifico-didactice, inclusiv patru monografii, două manuale şi opt recomandări metodice. A ghidat zece discipoli în scrierea și susținerea tezelor de doctor şi doctor habilitat în științe medicale.

Pe parcursul activității profesionale, a reușit, pentru prima dată în istoria psihiatriei autohtone, să prezinte reacția pe colaterală, ulterior menționată în literatura de specialitate ca reacție descrisă de profesorul Revenco. De asemenea, împreună cu colegii săi, a elaborat așa-numitul pașaport al specialității, determinând și formula acesteia prin care este punctat că psihiatria este domeniul ce se ocupă de cercetarea etiologiei, patologiei, clinicii, diagnosticului, tratamentului și profilaxiei maladiilor psihice, tulburărilor de comportament și de personalitate, precum și a celor de ordin psihic.

Pentru rezultate remarcabile în activitatea profesională, profesorul Mircea Revenco a fost menţionat și apreciat cu mai multe diplome, insigne de onoare şi medalii.

Domnia Sa a pus un accent deosebit pe formarea continuă a specialiştilor psihiatri prin dezvoltarea competențelor profesionale ale acestora, oferindu-le mereu suport în activitatea clinică și de cercetare. Dragostea pentru medicină și oameni, atenția și grija pentru studenți și medici-rezidenți, pe care îi îndruma cu exigenţă şi îi învăța cu dăruire, denotă abilităţile unui profesor de vocaţie, iar demnitatea, erudiția şi modestia i-au asigurat înalta apre­ciere și gratitudine din partea colegilor, a discipolilor și a întregii comunităţi medicale.

Amintirea luminoasă a regretatului profesor Mircea Revenco va rămâne veșnic vie în memoria celor apropiați, a colegilor și a ucenicilor, a tuturor celor care l-au cunoscut şi l-au respectat.

Să-i fie țărâna ușoară!