Influența comparativă a coptizinei bisulfat și berberinei bisulfat asupra evoluției hepatitei toxice acute: studiu experimental

ARTICOL DE CERCETARE

Influența comparativă a coptizinei bisulfat și berberinei bisulfat asupra evoluției hepatitei toxice acute: studiu experimental

Rodica Peredelcu^1*

¹Catedra de farmacologie și farmacie clinică, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova.

Autor corespondent:

Rodica Peredelcu, asistent universitar

Catedra de farmacologie și farmacie clinică

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”

bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 165, Chișinău, Republica Moldova, MD-2004

e-mail: rodica.peredelcu@usmf.md

Titlu scurt: Influența coptizinei și berberinei în HTA

Ce nu este, deocamdată, cunoscut la subiectul abordat

Până în prezent nu a fost cercetată influența comparativă a coptizinei bisulfat și a substanței de referință, berberinei bisulfat, asupra evoluției hepatitei toxice acute.

Ipoteza de cercetare

Descrierea rezultatelor preclinice obținute ar facilita studierea proprietăților farmacologice ale coptizinei bisulfat în cercetările clinice ulterioare, cu adaptarea tratamentului asociat al maladiei.

Noutatea adusă literaturii științifice din domeniu

Articolul elucidează date despre indicii hepatici obținuți la administrarea coptizinei bisulfat în dozele 1 mg/kg și 5 mg/kg timp de 7 și 14 zile, comparativ cu administrarea berberinei bisulfat, în doze și termeni similari. În premieră s-a dovedit eficiența coptizinei bisulfat asupra hepatitei toxice acute, comparativ cu berberina bisulfat care, practic, nu a influenţat evoluţia hepatitei toxice experimentale în dozele cercetate, fiind inferioară coptizinei bisulfat.

REZUMAT

Introducere. Relatări despre efectele farmacologice și toxicologice ale extractelor din rostopască se întâlnesc frecvent, însă, în foarte puține lucrări se cercetează acțiunea alcaloizilor puri, preponderent ai berberinei bisulfat. Din aceste considerente, scopul cercetării actuale a fost evaluarea eficienței coptizinei bisulfat asupra parametrilor hepatici în hepatita toxică experimentală, comparativ cu berberina bisulfat.

Material și metode. Este un studiu prospectiv, comparativ, experimental. Acordul Comitetului de Etică a Cercetării a fost obținut. Au fost incluse 110 animale experimentale, sănătoase din punct de vedere medical, care nu au fost înrolate în alte studii științifice până la momentul cercetării preclinice și cărora li s-a modelat hepatita toxică acută cu tetraclorură de carbon (CCl4) și li s-a administrat coptizină bisulfat (coptizină) și berberină bisulfat (berberină). Lotul martor a inclus câte 5 animale intacte, cărora li s-a administrat subcutanat ulei de măsline steril. După eutanasiere, a fost recoltat sângele pentru studiul parametrilor biochimici în Laboratorul Central de Cercetări Științifice a Universității de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”. Relevanța statistică între diferite loturi s-a calculat în baza valorilor medii, deviației și erorii standard, testului de semnificație t-Student.

Rezultate. La modelarea hepatitei toxice acute prin CCl4 s-a constatat o majorare semnificativă a activităţii AlAT, cu o creştere mai puţin importantă a activităţii AsAT. Administrarea coptizinei în doza de 1 mg/kg timp de 7 zile pe fundalul CCl4 a preîntâmpinat majorarea activităţii transaminazelor, menţinându-le în limitele animalelor din lotul martor, fapt confirmat şi prin menţinerea valorilor coeficientului de Ritis, iar în doza de 5 mg/kg, practic, nu a preîntâmpinat majorarea activităţii AlAT, cu o diminuare a AsAT. În aceste condiţii, coeficientul de Ritis a constituit 1,42 în lotul cu coptizină faţă de 1,18 în cel cu CCl4. La utilizarea berberinei în doza de 1 mg/kg timp de 7 zile, pe fundalul modelării afecţiunii hepatice, s-a constatat că activitatea AsAT era în limitele valorilor animalelor din lotul martor, în timp ce activitatea AlAT a crescut esenţial faţă de lotul martor şi chiar cel cu CCl4; în doza de 5 mg/kg, activitatea transaminazelor a crescut atât faţă de lotul martor, cât şi față de cel cu hepatită experimentală, confirmat şi prin coeficientul de Ritis, cu valori la nivelul animalelor cu leziune hepatică.

Concluzie. La animalele cu hepatită experimentală, coptizina manifestă un efect protector în doza de 1 mg/kg, timp de 7 zile, prevenind dezvoltarea afecţiunii hepatice. În doza de 5 mg/kg, aceasta, practic, nu preîntâmpină leziunea toxică a tetraclorurii de carbon, după 14 zile determinând chiar o majorare a activităţii transaminazelor. Astfel, putem relata un efect dependent de doză, fiind obținute date științifice care confirmă că extractele din Chelidonium majus pot manifesta hepatotoxicitate proporțională cu doza.

Cuvinte cheie: coptizină, berberină, tetraclorură de carbon, hepatotoxicitate, transaminaze.

INTRODUCERE

Rostopasca, Chelidonium majus L., este o plantă medicinală din familia Papaveraceae, care în popor poartă numele de „buruiană sfântă”, „negelăriță”, „iarba rândunicii”. Se consideră rezistentă atât pe timp torid și secetos de vară, cât și pe timp rece de iarnă, când poate fi găsită sub zăpadă.

Despre rostopască se cunoaște încă din antichitate. Lucrările lui Paracelsus, Dioscordies indicau despre proprietățile miraculoase și benefice ale plantei. Astăzi, ea poate fi întâlnită în Europa, America de Nord, Asia, inclusiv, Republica Moldova.

Interesul sporit față de efectele farmacologice ale plantei s-a păstrat până în zilele noastre, cercetătorii științifici încercând tot mai frecvent să cerceteze activitatea farmacologică ale alcaloizilor prezenți în Chelidonium majus.

Conform Zielinska S. et al. (2018) și Ye X. et al. (2009), una dintre indicațiile cele mai răspândite ale rostopascăi este patologia hepatică. Se consideră că proprietățile hepatoprotectoare sunt atribuite alcaloizilor izochinolinici – berberina, coptizina, sanguinarina, cheleretrina etc., prezentând efect benefic asupra funcţiilor ficatului și care manifestă un șir de efecte farmacologice, precum: antioxidant, coleretic, antiinflamator şi imunomodulator (coptizina, berberina, protopina, cheleritrina, sanguinarina, acidul chelidonic) [11, 12].

Gîlca M. et al. (2010), Maji A. et al. (2015), au demonstrat în studii experimentale că extractul din rostopască nu alterează în normă funcţiile ficatului, dar extractul şi alcaloizii pot preveni leziunile hepatice induse de CCl4, paracetamol, prin diminuarea activităţii enzimelor (AlAT, AsAT, FA) şi nivelului bilirubinei [3, 6]. Un rol important prezintă efectul antioxidant, ce previne acţiunea negativă a stresului oxidativ asupra hepatocitelor, fiind mai pronunțat la extractul din rostopască ce conţine un sumar de alcaloizi. Acest efect este cauzat, după părerea Ye X. et al. (2009) și Zielinska S. et al. (2018), de captarea radicalilor liberi (hidroxil, peroxil, hipoclorid) și anionilor (superoxid, singlet) prin creşterea activităţii enzimelor antioxidante (catalaza, superoxid reductaza, superoxid dismutaza MnSOD) și ameliorarea markerilor de distrugere a celulelor şi inflamaţiei: nivel scăzut al proteinei TNF-α, IL-6, NFκB, p65, cas-3, iNOS [11, 12].

În Monografia OMS (2010) este remarcat că, la administrarea intragastrală a extractului din rostopască (doze de 12,5, 62,5 şi 125 mg/kg de 2 ori pe săptămână timp de 3 săptămâni), s-a determinat reducerea veridică a activităţii AlAT, AsAT, fosfatazei alcaline, LDH şi nivelului bilirubinei cu restabilirea nivelului colesterolului, modificat la administrarea tetraclorurii de carbon, iar la examinarea histologică s-a determinat micşorarea numărului hepatocitelor necrotizate și a crescut de 2 ori eliminarea bilei [13].

Mitra et al. (1996), Gîlca M. et al. (2010), au demonstrat prin studii experimentale efectul hepatoprotector al berberinei și coptizinei la animale de laborator cu hepatită toxică indusă cu tetraclorură de carbon. Ei au determinat scăderea necrozei celulare, absența fibrozei și reducerea nivelului de lipide. Mecanismele de acțiune hepatoprotectoare au presupus ameliorarea stresului oxidativ, prin restabilirea peroxidării lipidelor, speciilor intracelulare de oxigen reactiv, nivelului glutationului redus (GSH) și normalizarea apoptozei scăzute prin fragmentarea nucleului, eliberarea citocromului C, activarea caspazei 3 [3, 7]. Conform datelor obținute de Chai F. et al. (2018), coptizina a manifestat un efect protector asupra leziunilor hepatice la administrarea timp de 7 zile şoarecilor, prin reducerea nivelului de lipopolizaharide şi D-galactozamină (LPS/D-GalN). Hepatotoxicitatea cauzată de toxic a fost, de asemenea, ameliorată in vivo la șoareci și ex vivo în culturi de hepatocite [2]. Au fost reduși la nivele intermediare parametrii biochimici (activitățile AlAT, AsAT și fosfataza alcalină) la animalele de control și la cele tratate cu tetraclorură de carbon conform datelor obținute de către Ye X. et al. (2009), Hu Y. et al. (2017) [5, 11].

Zielinska S. et al. (2018), în studii clinice cu produse care conţin extract de Chelidonium majus, au stabilit că la pacienţii cu afecțiuni hepatobiliare (colelitiază, colangită, colecistită, sindrom postcolecistectomic, hepatită toxică alcoolică) se atestă îmbunătățirea semnificativă a parametrilor clinici, instrumentali şi de laborator (bilirubină, transaminaze, tabloul sângelui). Cercetările preclinice, efectuate pe hamsteri și șobolani (cărora le-a fost înlăturată vezica biliară și n-au răspuns la tratamentul tradițional), au demonstrat acțiune colecistokinetică prin stimularea musculaturii vezicii biliare de către berberină [12].

În baza datelor literaturii științifice menționate anterior, s-a constatat efectul hepatoprotector al coptizinei și berberinei, alcaloizi protoberberinici cu conținut bogat în Chelidonium majus. Având în vedere că Republica Moldova este considerată o zonă endemică a afecțiunilor hepatobiliare, este necesar studiul metodelor noi de tratament hepatoprotector cu eficiență și randament sporit. Beneficiul farmacoeconomic al rostopascăi este faptul că ea nu este pretențioasă la creștere și poate fi găsită, practic, în toate anotimpurile și în toate zonele țării. O altă latură pozitivă este metoda nouă, mai puțin costisitoare, de obținere a sării bisulfat de coptizină, care permite investigarea mai profundă a unor acţiuni farmacologice ale coptizinei, elaborată de către cercetătorii conferențiari I. Casian și A. Casian din cadrul Laboratorului de analiză, standardizare și control al medicamentului (Centrul Științific al Medicamentului din cadrul USMF „Nicolae Testemițanu”). Întrucât berberina a fost cercetată în studii mai vaste, în care a fost stabilit efectul său hepatoprotector, dar, totodată, s-a atestat și efectul ei toxic, argumentarea necesității a fost de a realiza cercetări preclinice comparative ale berberinei și coptizinei. Dovezile preclinice ce țin de toxicitatea și efectul hepatoprotector al coptizinei au fost insuficiente, fapt ce a contribuit la cercetarea proprietăților ei hepatoprotectoare.

MATERIAL ȘI METODE

Cercetarea noastră include un studiu experimental, comparativ și prospectiv, efectuat în cadrul Catedrei de farmacologie și farmacie clinică, care a fost înfăptuit în conformitate cu cerințele Comitetului de Etică a Cercetării, ce țin de controlul și supravegherea experimentelor pe animale. Protocolul cercetării a fost înaintat pentru aprobare Comitetului de Etică a Cercetării și în data de 24 martie 2012 a fost obținut un aviz favorabil.

Coptizina bisulfat a fost obţinută din extract hidroalcoolic de Chelidonium majus, prin purificarea preliminară a extractului vegetal, tratarea cu acid sulfuric la pH-ul 3,0-3,5 și cristalizarea bisulfatului de coptizină la pH-ul 1,0-1,2. Procedeul elaborat de către Casian I. și Casian A. (2011) este simplu, econom şi permite investigarea mai profundă a unor acţiuni farmacologice ale coptizinei, precum şi implementarea acestei substanţe în industria farmaceutică [1].

În studiul preclinic au fost incluși 110 șobolani albi, de ambele sexe, crescuți în vivariul Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, sănătoși din punct de vedere medical și care nu au fost incluși în alte cercetări preclinice până la momentul demarării cercetării. Greutatea corporală a șobolanilor a fost cuprinsă între 170 și 250 grame, vârsta – 12 săptămâni. Animalele experimentale au fost repartizate în 2 loturi a câte 5 animale, care au constituit loturile martor, și în 10 loturi a câte 10 animale, care au constituit loturile de control și cele tratate cu coptizină și berberină, în condiții stabile de umiditate relativă 40-60% și temperatură constantă de 24±20C, în încăpere separată, fiind amplasate în cuști de polipropilen cu rumeguș de lemn ca așternut. Toate animalele au avut acces liber la hrană și apă după de 40 minute de la administrarea perorală a substanței cercetate. Avânt în vedere faptul că cercetările experimentale aveau o durată de 7 zile și 14 zile, animalele erau cântărite repetat o dată la 3 zile, ajustând dozele administrate de coptizină și berberină la oscilațiile masei corporale, astfel asigurând dozele cercetate corecte de administrare.

Hepatita toxică acută (HTA) s-a modelat prin administrarea parenterală la şobolani a soluției uleioase sterile de tetraclorură de carbon cu concentrația 50% în ulei de măsline – reieșind din calculul a câte 0,4 ml/100 g timp de 4 zile.

În scopul determinării acțiunii coptizinei și berberinei asupra hepatitei toxice acute modelate, s-au realizat studii comparative ale influenţei coptizinei în doze de 1 şi 5 mg/kg şi berberinei în doze de 1 şi 5 mg/kg în termen de 7 și 14 zile asupra evoluţiei hepatitei experimentale, cu analiza parametrilor biochimici obținuți: alaninaminotransferaza (AlAT), aspartataminotransferaza (AsAT), fosfataza alcalină (FA), gama-glutamiltranspeptidaza (GGTP), bilirubina și fracțiile ei la utilizarea substanțelor menționate.

Animalele au fost repartizate în 12 loturi experimentale. Şobolanilor din lotul 1 şi 7 li s-a administrat subcutanat, o dată în zi, soluție sterilă din ulei de măsline, în doza 0,4 ml/100 g timp de 4 zile, care au servit drept loturi martor; șobolanilor din lotul 2 și 8 li s-a administrat soluţie 50% tetraclorură de carbon în ulei de măsline steril, în doză 0,4 ml/100 g timp de 4 zile, fiind considerate drept loturi de control. Șobolanilor din loturile 3 şi 9, paralel cu CCl4, din prima zi li s-a administrat enteral coptizină bisulfat în doză 1 mg/kg timp de 7 şi 14 zile, respectiv, iar celor din loturile 4 şi 10 – coptizină bisulfat în doza de 5 mg/kg timp de 7 şi 14 zile, respectiv. Berberina bisulfat în doză 1 mg/kg timp de 7 şi 14 zile a fost administrată animalelor din loturile 5 şi 11, iar în doza de 5 mg/kg – în loturile 6 şi 12, fiind asociată cu soluția 50% CCl4.

Şobolanii din loturile 1-6 au fost eutanasiaţi cu eter la a 8-a zi, iar cei din loturile 7-12 – la a 15-a zi de producere a patologiei, cu colectarea sângelui şi determinarea parametrilor biochimici, caracteristici afecțiunii hepatice, în laboratorul de biochimie al Laboratorul Central de Cercetări Științifice, USMF „Nicolae Testemițanu”.

Prelucrarea statistică a datelor obținute s-a calculat în baza valorilor medii, deviației și erorii standard, testului de semnificație t-Student cu ajutorul pachetului de programe „Statistics for Windows, Release 6.0 StatSoft, Inc.”

REZULTATE

S-a constatat că, în prezența HTA, a crescut pronunțat activitatea AlAT, fapt ce ne denotă despre alterarea hepatocitelor prin eliberarea a 80% din fracţia citoplasmatică a AlAT din activitatea totală a enzimei în ficat. Totodată, a crescut cu 40% și activitatea AsAT în ser, fracţia citoplasmatică a căreia era de doar 20% din totalul enzimei în ficat. Pe acest fondal, a scăzut de 2 ori și coeficientul de Ritis. La administrarea coptizinei în doza de 1 mg/kg timp de 7 zile (șobolanilor cu hepatită toxică experimentală), s-a restabilit activitatea transaminazelor la nivelul valorilor animalelor din lotul martor, cu menţinerea valorilor coeficientului de Ritis. Coptizina în doza de 5 mg/kg, practic, nu a preîntâmpinat majorarea activităţii AlAT și a redus nivelul activității AsAT, astfel coeficientul de Ritis constituind 1,42 în lotul cu coptizină în raport cu valoarea de 1,18 în HTA. La utilizarea berberinei în doza de 1 mg/kg timp de 7 zile în aceleași condiții, s-a atestat creșterea semnificativă a valorilor activității AlAT comparativ cu lotul martor şi cel cu HTA, și a scăzut pronunțat coeficientul de Ritis. La administrarea berberinei în doza de 5 mg/kg timp de 7 zile, activitatea transaminazelor a sporit faţă de lotul martor şi la utilizarea tetraclorurii de carbon, confirmat prin coeficientul de Ritis (valorile fiind la nivelul animalelor cu leziune hepatică) (Figurile 1, 2 şi 3).

Peste 14 zile după modelarea hepatitei experimentale, valorile activităţii AlAT s-au restabilit, practic, la nivelul lotului martor, cele ale AsAT fiind sub valorile acestuia; coeficientul de Ritis a reprezentat 1,6, în raport cu 2,3 (lotul martor). La administrarea coptizinei în doza de 1 mg/kg, au persistat valorile activității AsAT în limitele lotului martor, pe când valorile AlAT au crescut nesemnificativ, coeficientul de Ritis majorându-se până la 1,8 faţă de 1,6 în lotul cu CCl4. Este de remarcat faptul că în doza de 5 mg/kg timp de 2 săptămâni, coptizina a sporit activitatea AlAT, iar a AsAT a scăzut sub valorile lotului martor. În dozele de 1 mg/kg şi 5 mg/kg, berberina în cadrul hepatitei toxice acute a sporit activitatea AlAT faţă de animalele intacte şi cele cu tetraclorură de carbon. Coeficientul de Ritis a fost sub valorile lotului martor (Figurile 1, 2, 3).

Activitatea fosfatazei alcaline în decurs de 7 zile, după modelarea hepatitei toxice experimentale, a crescut neesențial. Coptizina, în ambele doze, timp de 7 zile, a preîntâmpinat majorarea activităţii FA. Berberina, în doza de 1 mg/kg timp de 7 zile, a sporit activitatea FA, iar în doza de 5 mg/kg a scăzut semnificativ activitatea enzimei atât la animalele cu hepatită toxică experimentală, cât şi la cele din lotul martor. După 14 zile de la modelarea afecţiunii hepatice toxice, activitatea fosfatazei alcaline s-a majorat, instalându-se un sindrom de colestază. După 2 săptămâni de la administrarea coptizinei şi berberinei în ambele doze, s-a atestat reducerea considerabilă a activităţii fosfatazei alcaline (Figura 4).

În cadrul cercetărilor efectuate, s-a determinat raportul activitatea fosfatazei alcaline / alaninaminotransferazei (FA/AlAT), în scopul stabilirii evoluției leziunilor hepatice. În hepatita experimentală, la a 7-a zi s-a redus nivelul raportului FA/AlAT, confirmând prezența sindromului de citoliză. Coptizina, în doza de 1 mg/kg, a menţinut raportul enzimelor în limitele lotului martor, pe când în doza de 5 mg/kg, aceasta a diminuat valoarea raportului respectiv (reducerea activităţii FA, AlAT fiind neschimbată). Berberina, în doza de 1 mg/kg, a contribuit la creșterea raportului FA/AlAT, el fiind asemănător cu lotul animalelor supuse hepatitei toxice (creşterea activităţii FA şi AlAT), iar în doza de 5 mg/kg, berberina a determinat micşorarea pronunțată a raportului (reducerea activităţii FA şi creșterea activității AlAT) (Figura 5).

Peste 14 zile, raportul FA/AlAT a crescut comparativ cu lotul martor de la 7,68 până la 10,54, confirmând prezența fenomenelor de colestază. Coptizina a manifestat un efect reglator în ambele doze, contribuind la restabilirea activităţii FA cu normalizarea raportului respectiv. Merită menționat că activitatea AlAT nu a fost majorată în doza de 5 mg/kg, astfel diminuând considerabil raportul FA/AlAT. Berberina, în ambele doze, a redus valorile raportului nominalizat prin restabilirea activității FA, dar crescând nivelul AlAT (Figura 5).

Activitatea gama-glutamiltranspeptidazei a scăzut peste 7 zile după instalarea hepatitei toxice, fără a fi influențată de afecțiune după 14 zile. Ambii alcaloizi cercetați, în dozele de 1 mg/kg şi 5 mg/kg timp de 7 zile, au contribuit la reducerea substanțială a activităţii GGTP la animalele modelate experimental. La interval de 2 săptămâni, coptizina în doza de 5 mg/kg și berberina în dozele de 1 mg/kg şi 5 mg/kg au scăzut valorile GGTP (Figura 6).

La animalele supuse administrării tetraclorurii de carbon, la a 8-a zi s-a atestat sporirea nivelului bilirubinei totale, directe şi indirecte. Coptizina și berberina, în ambele doze, timp de 7 zile, pe fundalul hepatotoxicului, au provocat creşterea concomitentă a tuturor fracțiilor bilirubinei (Figura 7).

Nivelul bilirubinei totale, directe şi indirecte, a scăzut nesemnificativ la a 15-a zi după modelarea hepatitei toxice acute. În doza de 1 mg/kg, sub influența coptizinei timp de 2 săptămâni, a scăzut nivelul bilirubinei totale, directe şi indirecte, pe când în doza de 5 mg/kg, au crescut fracțiile bilirubinei, comparativ cu lotul martor şi cel cu leziune hepatică. Un fenomen invers proporțional s-a constatat la administrarea berberinei în aceeași perioadă de timp, cu majorarea nivelului bilirubinei totale, directe şi indirecte, în doza de 1 mg/kg și diminuarea conţinutului bilirubinei în doza de 5 mg/kg la animalele supuse hepatotoxicului (Figura 8).

DISCUȚII

Se consideră, pe bună dreptate, că Republica Moldova este o zonă endemică a hepatitelor, mai frecvent de origine virală, dar o incidență sporită prezintă și hepatitele provocate de factori hepatotoxici, precum sunt intoxicațiile, abuzul de alcool etc. În faza acută a afecțiunii, tratamentul este direcționat spre detoxifiere și hepatoprotecție.

S-a constatat, că un rol important în tratamentul hepatoprotector li se atribuie alcaloizilor extrași din rostopască (coptizina, berberina, sanguinarina).

Chai F. et al. (2018), au stabilit că la administrarea timp de 7 zile, coptizina a ameliorat afecțiunea hepatică la şoareci, indusă prin lipopolizaharide şi D-galactozamină (LPS/D-GalN), reducând valorile AlAT şi AsAT, sporind nivelul glutationului şi superoxid reductazei cu menţinerea structurii morfofuncționale a hepatocitelor. Conform cercetărilor in vitro, sub influența coptizinei s-a instalat lezarea celulelor HepG2, ce denotă, de asemenea, efectul protector asupra hepatocitelor [2]. Efect hepatoprotector s-a stabilit și la berberină care, în doza de 50 mg/kg timp de 8 săptămâni, a preîntâmpinat scăderea masei corporale, a redus activitatea AlAT, AsAT, FA şi a crescut nivelul albuminei în hepatita toxică indusă de plumb, conform datelor obținute de Hasanein P. et al. (2017). De asemenea, alcaloidul a prevenit stresul oxidativ prin creșterea peroxidării lipidice, diminuarea grupărilor tiol în ficat și activării sistemului antioxidant [4].

Mohammadzadeh N. et al. (2016), au demonstrat că în hepatita toxică indusă de tetraclorură de carbon (CCl4), berberina a ameliorat leziunile hepatice prin scăderea nivelului AlAT, AsAT, FA, a proceselor de peroxidare a lipidelor, cu creșterea activităţii superoxiddismutazei şi glutationreductazei reduse. O importanță deosebită s-a atribuit reducerii procesului inflamator în ficat sub acțiunea berberinei, prin reducerea valorilor TNF-α, TGF-β1, COX-2 și iNOS [8].

Conform studiilor clinice, efectuate de Zielinska S. et al. (2018), la bolnavii cu afecțiuni hepatobiliare, extractul de Chelidonium majus a produs o eficiență esențială asupra parametrilor clinici, instrumentali şi de laborator (bilirubină, transaminaze, tabloul sângelui) [12].

În baza rezultatelor obținute, la animalele supuse acțiunii toxice a CCl4, s-a constatat: la utilizarea coptizinei în doza de 1 mg/kg s-a manifestat efectul protector, cu prevenirea dezvoltării leziunii hepatice experimentale (Figurile 1, 2 şi 3) prin restabilirea activităţii transaminazelor, în special a activității AsAT, timp de 14 zile, cu includerea mecanismelor compensatorii de accelerare a neutralizării hepatocitelor afectate. Concomitent, după 7 zile, alcaloidul în doza de 5 mg/kg a influențat mai puțin leziunea toxică a CCl4, pe când după 14 zile a crescut activitatea transaminazelor, astfel putem afirma despre efectul dozodependent (1 mg/kg) al coptizinei, cunoscându-se faptul că extractele din rostopască pot provoca ele însele hepatotoxicitate [9, 10].

În ambele doze, timp de 7 zile, coptizina a prevenit creșterea activităţii fosfatazei alcaline, astfel, influenţând benefic hepatita toxică acută prin reducerea sindromului de colestază.

Comparativ cu coptizina, studiile efectuate au demonstrat că berberina în ambele doze, practic, nu a manifestat un efect hepatoprotector la nivelul transaminazelor și fosfatazei alcaline, majorate de către tetraclorura de carbon.

Administrarea coptizinei şi berberinei în dozele de 1 mg/kg şi 5 mg/kg timp de 7 zile a determinat o micşorare mai accentuată a activităţii GGTP la animalele cu afecţiune hepatică, care are rol important în transportul aminoacizilor şi catabolizează metabolizarea conjugaţilor glutationului-S, substituient al diverselor xenobiotice. Astfel, alcaloizii nominalizați pot fi considerați ca remedii ce ameliorează funcția de sinteză a proteinelor în ficat.

Efectul dependent de doză s-a stabilit asupra tuturor fracțiilor bilirubinei, restabilite de către coptizină în doza de 1 mg/kg și majorate în doza de 5 mg/kg, la utilizarea ei timp de 2 săptămâni. Efectul opus coptizinei s-a constatat la administrarea berberinei care, în doza de 1 mg/kg, a majorat nivelul bilirubinei totale, directe şi indirecte, iar în doza de 5 mg/kg a redus conţinutul lor.

Analizând datele obținute, putem afirma că alclaoizii din Chelidonium majus posedă efect hepatoprotector prin diverse mecanisme, cum ar fi următoarele: inhibarea peroxidării lipidelor cu reducerea speciilor reactive ale oxigenului, creşterea activităţii antioxidante, corecţia dereglărilor metabolice și reducerea fenomenelor de colestază.

CONCLUZII

În urma evaluării acțiunii hepatoprotectoare comparative a coptizinei și berberinei în HTA experimentală s-a constatat:

1. La modelarea hepatitei toxice acute la șobolani s-a atestat sindromul de citoliză prin majorarea activității transaminazelor şi sindromul de colestază prin creşterea FA și fracţiilor bilirubinei.
2. Coptizina a manifestat un efect hepatoprotector dozodependent prin restabilirea activității AlAT, AsAT, FA, GGTP și fracțiilor bilirubinei în doze mici și termeni precoce de dezvoltare a afecțiunii hepatice.
3. Berberina a produs un efect mai puțin pronunțat asupra leziunilor hepatice, activitatea enzimelor fiind chiar majorată în doza de 5 mg/kg, fapt ce confirmă datele literaturii despre favorizarea toxicității ei în componența extractului de rostopască.

Declarația de conflict de interese

Autoarea declară lipsa conflictului de interese.

REFERINȚE

1. Casian I., Casian A. Izolarea coptizinei din herba de rostopască (Chelidonium majus l.). Certificat de înregistrare a obiectelor dreptului de autor şi drepturilor conexe Seria OŞ Nr. 3195 din 08.09.2011.
2. Chai F. et al. Coptizine from Rhizoma coptidis exerts an anti-cancer effect on hepatocellular carcinoma by up-regulating miR-122. Biomed. Pharmacother., 2018; 103: 1002-1011.
3. Gilca M. et al. Chelidonium majus – an integrative review: traditional know-ledge versus modern findings. Forsch. Komplementmed., 2010; 17 (5): 241-8.
4. Hasanein P., Ghafari-Vahed M., Khodadadi I. Effects of isoquinoline alkaloid berberine on lipid peroxidation, antioxidant defense system, and liver damage induced by lead acetate in rats. Redox. Rep., 2017; 22 (1): 42-50.
5. Hu Y. Activation of Akt and JNK/Nrf2/NQO1 pathway contributes to the protective effect of coptizine against AAPH-induced oxidative stress. Biomed. Pharmacother., 2017; 85: 313-322.
6. Maji A., Pratim B. Chelidonium majus L. (Greater celandine) – a review on its phiytochemical and therapeutic proprieties. International Journal of Herbal Medicine, 2015; 3 (1): 10-27.
7. Mitra S., Sur R., Roy A., Mukherjee A. Effect of Chelidonium majus L. on experimental hepatic tissue injury. Phytotherapy research, 1996; 10: 354-356.
8. Mohammadzadeh N., Mehri S., Hosseinzadeh H. Berberis vulgaris and its constituent berberine as antidotes and protective agents against natural or chemical toxicities. Iran J. Basic Med. Sci., 2017; 20 (5): 538-551.
9. Teschke R., Glass X., Schulze J., Eickhoff A. Suspected Greater Celandine hepatotoxicity: liver-specific causality evaluation of published case reports from Europe. Eur. J. Gastroenterol. Hepatol., 2012; 24 (3): 270-80.
10. Teschke R., Glass X., Schulze J. Herbal hepatotoxicity by Greater Celandine (Chelidonium majus): causality assessment of 22 spontaneous reports. Regul. Toxicol. Pharmacol., 2011; 61 (3): 282-91.
11. Ye X. et al. Hepatoprotective effects of Coptidis rhizoma aqueous extract on carbon tetrachloride-induced acute liver hepatotoxicity in rats. J. Ethnopharmacol., 2009; 124 (1): 130-6.
12. Zielińska S. et al. Greater Celandine's ups and downs: 21 centuries of medicinal uses of Chelidonium majus from the viewpoint of today's pharmacology. Front. Pharmacol., 2018; 9: 299.
13. Monografii VOZ o lekarstvennykh rasteniyakh, shiroko ispol'zuyemykh v Novykh nezavisimykh gosudarstvakh (NNG) [WHO monographs on medicinal plants widely used in the Newly Independent States (NIS)]. Vsemirnaya organizatsiya zdravookhraneniya [World Health Organization]. 2010; p.75-92. (Article in Russian).